Explicatia cuvantului vatra

VÁTRĂ, vetre, s.f. 1. Un fel de platformă înălţată, amenajată în tinda caselor ţărăneşti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susţine cuptorul sau soba în afară şi pe care se poate şedea sau dormi. ♢ Expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-şi putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit şi supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează şi unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se aşază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuinţă, aşezământ stabil, cămin, casă (părintească). ♢ Loc. adj. De vatră = care şi-a făcut gospodărie şi s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baştină, de origine. ♢ Expr. (Ieşit din uz) A lăsa (un ostaş) la vatră = a elibera (un ostaş) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei aşezări, al unei instalaţii etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construieşte sau unde se aşază ceva. ♢ Vatra satului = suprafaţa de teren pe care se întinde satul. 4. (Pop.) Porţiune de pământ, pe un câmp, care se deosebeşte de restul locului printr-o vegetaţie diferită sau prin absenţa vegetaţiei. Cf. alb. v a t r e.