Explicatia cuvantului foc

FOC¹, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz-o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. ♢ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruinţă; a insista prea mult ca cineva să acţioneze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-şi expune viaţa (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acţiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia. A(-şi) pune sau a(-şi) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva. Harnic (sau iute, etc.) (de mănâncă) foc = foarte harnic (sau iute, etc.) A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (şi pară) = a se înfuria, a turba de mânie. ♢ (Ajută la formarea superlativului absolut, ţinând locul lui „ foarte “) Jucării frumoase foc. ♢ Expr. De mama focului = straşnic, grozav. ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă, etc., făcută prin degajare de căldură. ♦ Fig. Lumină roşiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Fig. Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal preţios, etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampă). 2. Incendiu. ♢ Expr. A trece (o ţară, un oraş, etc.) prin foc şi sabie = a incendia, a distruge cu forţa armată. 3. Împuşcătură; p. ext. salvă, tir. ♢ Armă de foc = armă care foloseşte pulbere explozivă. Foc! = comandă militară pentru începerea unei trageri. ♢ Expr. A deschide focul = a începe să tragă cu arma. A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolţit din două părţi. ♦ Fig. Luptă, război. 4. Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigaţia pe apă. II. Fig. 1. Entuziasm, avânt, înflăcărare. ♢ Loc. adj. (Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins. ♢ Loc. adv. Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere. ♢ Expr. (Urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acţiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastâmpăr. 3. Durere, chin, jale, necaz. ♢ Expr. A-şi vărsa focul = a se destăinui, a-şi descărca sufletul, a-şi spune durerea; a-şi descărca nervii, a se răcori. A-şi scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferinţă. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ♢ Expr. (Fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Lat. focus.

FOC², focuri, s.n. Pânză triunghiulară susţinută de bompres la prora unei nave. – Din fr. foc.