Explicatia cuvantului carte

CÁRTE, cărţi, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. ♢ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicaţie oficială a unui guvern care conţine documente justificative privitoare la o problemă politică. ♢ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învăţat; a vorbi aşa cum trebuie; a face caz de erudiţia sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învăţat. Cum scrie la carte = aşa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citeşte, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporţii mari. 2. Fig. Cunoştinţe de scriere şi de citire; învăţătură, ştiinţă, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ♢ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuinţări: pentru corespondenţă (carte poştală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferenţiate după culorile, semnele şi figurile imprimate pe ele şi întrebuinţate la anumite jocuri de noroc. ♢ Expr. A da cărţile pe faţă = a-şi arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-şi) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile şi a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărţi = A pretinde ca ghiceşte viitorul cu ajutorul cărţilor de joc. III. (Înv. şi pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ♢ Carte de judecată = hotărâre, sentinţă judecătorească. – Refăcut din cărţi (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părţi; (II) din fr. carte.